Aurel Vlaicu a fost un inginer si inventator ce s-a nascut in noiembrie 1882 in satul Bintinti de pe valea Muresului langa Orastie. In acea vreme localitatea facea parte din Austro-Ungaria in prezent fiind in judetul Hunedoara numindu-se Aurel Vlaicu (din anul 1925). Studiile superioare le-a urmat la Politehnica din Budapesta si la Technische Hochschule din Munchen apoi lucrand o perioada de timp la firma Opel.
In localitatea natala construieste si incearca primul planor in anul 1909. Dupa ce a trecut in Romania a fost sustinut de Sipru Harest si in anul 1910 reuseste sa construiasca la Arsenalul armatei din Bucuresti un aeroplan pe care l-a botezat Aurel Vlaicu nr.1. La Scoala superioara de arte si meserii din Bucuresti a fost construit si terminat in februarie 1911 Avionul nr.2. Cu aceste doua avioane Aurel Vlaicu a efectuat mai multe zboruri demonstrative prin tara.
Cu ocazia sarbatorilor prilejuite de refacerea vechilor cladiri ale manastirii Cetatuia a avut loc prima demonstratie aviatica in octombrie 1911 la Iasi. Aurel Vlaicu a zburat peste cladirea manastirii. La sarbatori a participat regele Carol si familia regala.
Pentru cartea intitulata "Aeroplanul Vlaicu" Aurel Vlaicu a primit in anul 1912 din partea Academiei Romane premiul "Gheorghe Lazar". Tot in acel an, in luna iunie, la concursul international de aviatie de la Aspern, Vlaiu a participat cu avionul sau nr.2 castigand doua locuri doi si un loc unu la diferite probe.
Dupa concursul de la Aspern, Ministerul de razboi, ii acorda lui Vlaicu 27.000 de lei pentru constructia aeroplanului nr.3.
Vlaicu isi pierde viata in data de 13 septembrie 1913 in incercarea de a traversa Muntii Carpati pe ruta Bucuresti - Brasov - Orastie. Avionul se prabuseste in defileul Prahovei, dupa Campina.