In cadrul acestui articol am incercat sa prezentam o istorie mai putin cunoscuta de catre publicul larg si in special, de colectionari. Am intrat in posesia unor tichete din lagar acum ceva vreme si mi-am dorit sa stiu povestea lor. Dupa ce am citit cateva carti care au abordat subiectul prizonierilor romani din Primul Razboi Mondial, la care recunosc ca mi-a fost destul de greu sa intru in posesia lor, va prezint ce am reusit strang intr-o scurta perioada de cercetare:
In noaptea de 27 spre 28 August 1916, Armata Romana a trecut Carpatii si a patruns in Transilvania, marcand intrarea acesteia in Primul Razboi Mondial, dupa o perioada de aproximativ doi ani de neutralitate.
La 1 februarie 1917, puterile Quadruplei Aliante au anuntat un total de 79.033 prizonieri de razboi romani. Se discuta despre urmatoarele pierderi in timpul campaniei din 1916-1917: 50.000 militari ucisi, 80.000 raniti si 110.845 prizonieri.
Prizonierii de razboi romani care au fost inchisi in Alsacia si Lorena sunt o parte din cei capturati de Armata a9-a Germana a generalului von Falkenhayn in timpul luptelor grele duse in Carpati pentru stapanirea trecatorilor. Intre 1 si 18 noiembrie 1916, 189 ofiteri si 19.338 subofiteri si Soldati romani au cazut in mainile armatei germane.
Dupa capturarea lor, ofiterii, subofiterii si soldatii romani au fost dirijati spre lagarele situate pe teritoriul Imperiului german unde functionau lagare de mai multe categorii:
Prizonierii de razboi erau impartiti in doua tipuri:
Detasamentele de lucru (Arbeitskommandos): Legea germana prevedea ca statul care a luat prizonieri era obligat sa-I foloseasca, cu exceptia ofiterilor, ca lucratori in gospodarii sau de personae private. Alaturi de lucrari in scopuri militare precum construirea lagarelor, folosirea lor in tabere militare si pe campurile de tragere, se prevedeau obiective economice: lucrari de utilitate publica (constructii sau intretinere a cailor fluviale si terestre de sosele si drumuri).
Un alt loc in care prizonierii romani erau pusi sa munceasca a fost in minele de carbune si lignit. Conform instructiunilor din 15 aprilie/15 octombrie 1915, prizonierii de razboi trebuiau sa primeasca aceeasi renumeratie ca minerii germani: 2,80 marci pe zi pentru cel care curata; 3 marci minereului; 3.75 marci muncitorilor specializati.
Banii reprezentau un rol important in economia unui lagar de prizonieri si totodata insemnau o mare bataie de cap pentru autoritati. Germanii si Imperiul Austro-Ungar au tiparit asa numitii “Lager geld” sau tichetele din lagare pentru pentru a fi folositi de prizonieri in locul banilor conventionali (care circulau la acea vreme). Lagarele mai mari isi tipareau propriile tichete, in timp ce pentru cele mai mici, Armata Germana tiparea tichete generale. Lagarele detineau asa numite “banci” in care prizonierii de razboi isi puteau tine castigurile sau le puteau retrage cand aveau nevoie pentru a face cumparaturi.
Tichetele din lagare puteau fi folosite doar pentru uz intern in lagar (de la cantina, magazine sau pentru a plati diferite servicii). In acest fel, autoritatile se asigurau ca prizonierii nu pot primi bani din afara lagarelor si nu pot mitui santinelele. In caz ca acestia primeau bani de la rude sau prieteni, puteau schimba banii in tichete de lagar.
Prizonierii de razboi primeau tichetele de lagar in schimbul muncii lor in in lagar sau in afara lor, in plus fata de solda lor normala. De obicei, valoarea tichetelor era de la 1 Pfennig la 1 Mark. Ofiterii aveau acces la tichete mult mai valoroase, de pana la 100 de Marks.
Blocada Aliata din Marea Nordului si Canalul Manecii a pus mari presiuni pe aprovizionarea Germaniei cu alimente, acest lucru resimtindu-se si in lagarele de prizonieri, unde ratiile deveneau din ce in ce mai mici. Desi la inceputul razboiului, in lagare s-au creat cantine si magazine de unde prizonierii isi puteau achiztiona diferite bunuri (mancare, tutun, imbracaminte) folosind tichetele de lagar, dupa blocada acestea au continuat sa existe dar erau foarte slab aprovizionate.
Prin nota de serviciu nr 11 304 din 12 decembrie 1916, generalul comandat interzicea sa se vanda catre prizonieri, in cantine, pestele proaspat, marmeladele, mierea artifificiala, zaharul, produsele zaharoase, prajiturile, biscuitii, pesmetii, painea, grasimile, vinul rosu, spirtoasele, lenjeria, imbracamintea de lana si sapunul.
Insuficienta hranei i-a facut pe prizonieri sa fure pentru a supravietui: Furau ca sa faca rost de bani si sa cumpere paine si tutun.
Din pacate, conditiile din ce in ce mai vitrege din lagare (lipsa hranei adecvate, igniena precara, serviciile medicale inexistente) au inceput sa erodeze sanatatea prizonierilor romani.
Din 1917 pana in 1918, in Alsacia si Lorena au decedat 2344 prizonieri de razboi romani: 1180 in Alsacia si 1164 in Lorena.
Alsacia
Prizonierii romani de razboi au fost adusi in Alsacia inca din ianuarie 1917. Ei au fost repartizati in detasamente de lucru, destinate fie lucrarilor Agricole, fie minelor de potasiu, fie unor unitati militare aflate in imediata apropiere a frontului franco-german.
Strasbourg
Se cunoaste faptul ca 197 prizonieri romani au fost inhumati in cimitirul military din Cronenbourg.
In Strasbourg se pare ca existau patru “Rumanenkommandos” numerotate: 7, 11, 12, 13 (unii zic doar 11, 12, 13) si un “Rumanenbataillon” depinzand de administratia de prizonieri.
Surse de informatie:
Share
